Pentru ingrjijirea albinelor si recoltarea mierii sunt necesare diverse unelte.

Aici vom prezenta numeroase asemenea articole.

Stupul

      Stupul, casa albinelor, este o unealtă extrem de importantă in apicultură.Este din lemn, având un capac în partea superioară si contine 8-10-14 rame de faguri. Aici isi duc albinele viaţa. Deschizatura din partea inferioară se cheamă "urdiniş". Există stupi simpli si stupi etajaţi: functie de numărul albinelor, la un stup simplu se poate ataşa un etaj, iar in perioadele de maxima activitate si două.

Rama

      Rama este in fapt locul unde isi fac albinele cuib, fiind o unealtă la fel de importantă ca si stupul.Este facută din stinghii de lemn cu 3 sârme intinse orizontal; pe ea intind albinele ceara secretată de ele pentru a-si construi cuibul. Pentru a ajuta albinele lucratoare să isi construiască stupul ordonat, se intind pe rame schelete de faguri artificiale, din ceară in forma alveolelor din stup.
      Nucleele de împerechere servesc la împerecherea mătcilor eclozionate. Pot fi clasificate, în raport cu mărimea lor, în: nuclee mari (cu câte 2-3 rame STAS de stup orizontal sau multietajat, fixe sau pliabile), nuclee mijlocii (cu câte 2-3 rame de magazin) nuclee mici (cu rame care prezintă 1/2, 1/4 sau 1/8 din rama de stup orizontal sau multietajat) şi micronuclee ce conţin, de regulă, cc.10g albine fiecare. Sunt construite din lemn sau, mai nou, din poliestiren expandat. Pentru a se evita rătăcirea mătcilor, feţele nucleelor cu mai multe compartimente sunt vopsite cu culori diferite sau marcate cu semne distincte, cu diferite figuri geometrice.

Albinele de prăsilă

      La inceperea cresterii albinelor, mai mult decât de orice e nevoie de albinele însele. De obicei se cumpără "albine de prăsilă", care sunt un stup conţinand o matcă si un mare numar de albine lucratoare. Cel mai nimerit este să se cumpere albinele de prăsilă in perioada martie-aprilie când pornesc să se înmulţească albinele, urmând a se etaja stupul odată cu cresterea numarului lor.
      Cuştile (coliviile) pentru mătci se folosesc pentru protecţia mătcilor de albinele lucrpătoare din stup, la introducerea reginelor în familiile noi şi la expediţia mătcilor la cumpărarea acestora de la un producător. Există mai multe tipuri de cuşti, de tip Zander, Titov, Miller, Benthon, toate sunt formate dintr-un cadru de lemn, metal sau plastic şi o plasă de sârmă sau din plastic găurit, ce protejează matca şi permite ventilaţia cuştii. De asemenea cuştile sunt prevăzute cu un compartiment în care se poate pune hrană (şerbet sau zahăr candi), hrană necesară pe timpul transportului.
      Kiturile de marcare conţin instrumentele necesare marcării mătcilor cu culoarea corespunzătoare anului în care au eclozionat (beţişor de lemn şi sticluţe cu culoare, markere cu vopsea sau lipici şi căpăcele cu numere ce se aplică pe toracele reginei). Cea mai simplă şi la îndemână soluţie de marcare a mătcilor consider a fi markerele cu vopsea, aplicarea punctului de culoare pe toracele mătcii făcându-se foarte uşor.

Unelte

      În afară de stupi apicultorul, pentru efectuarea diferitelor lucrări din stupină foloseşte o serie de unelte apicole care ar putea fi categorizate, după utilizarea lor, în:
Masca apicolă este folosită pentru protejarea capului, feţei şi, în special, a ochilor de înţepăturile albinelor. Este realizată din materiale diferite (metal, ţesătură, plasă de sârmă sau plastic) şi are forme diferite. Poate fi exclusiv din metal (plasă de sârmă de formă ovală cu marginile întărite într-o ramă de tablă cositorită de care se prinde o pânză ce protejează capul şi gâtul - nerecomandată pe timpul verii, când este foarte cald se încălzeşte excesiv) sau poate fi formată din două piese separate (pălărie din pânză sau plastic prevăzută cu cârlige pe margine de care se prinde voalul din ţesătură de material textil cu ochiuri de 2,5mm. Valul, la unele modele, este întărit pe margine şi este pliabil.). Şalopeta este confecţionată dintr-o singură piesă de pânză, este de culoare albă şi are la încheiaturi, la mâini şi picioare elastice care strâng materialul pe lângă corp pentru a nu permite pătruderea albinelor. Geaca oferă protecţie doar de la brâu în sus, pe lângă gât are fermuar prin care se poate ataşa o mască. Cizmele apicole sunt din cauciuc şi protejează picioarele de înţepăturile albinelor. Mănuşile apicole sunt fabricare din cauciuc subţire sau piele fină. Unele modele, pentru o mai bună protecţie a mâinii şi antebraţului, au ataşat material textil ce ajunge până aproape de cot, prevăzut la capăt cu elastic. Mănuşile apicole sunt utile pentru cei care sunt sensibili la înţepăturile de albine în zona mâinii sau primăvara şi toamna, în general în perioadele lipsite de cules, când albinele sunt foarte agresive. Uneltele pentru examinarea şi îngijirea familiei de albine sunt: dalta apicolă, afumătorul, scărarul,cleştele de ramă,peria apicolă,scaunul apicol, lada de lucru şi suportul pentru rame. Dalta apicolă este o unealtă confecţionată din oţel, de diferite forme şi mărimi. Modelele de dălţi apicole sunt variate, fiecare model fiind folosit cu mai multă eficienţă şi uşurinţă în unele lucrări. Modelul STAS 4189-53 este format dintr-o placă de oţel groasă de 5mm, având un capăt îndoit în unghi drept pe o lungime de 20mm, are capetele lăţite şi ascuţite în formă de daltă. Un alt model de daltă, asemănător, are lungimea de 24cm, partea îndoită în unghi drept de 25mm şi lăţimea de 40mm la capătul ascuţit, sub formă de daltă. Un model eficient de daltă este cel format dintr-o singură bucată de oţel, neîndoită în unghi drept, dreaptă, cu lungimea de 265mm, sub formă de daltă ascuţită la unul din capete iar la celălalt cu un cârlig cu treaptă (scăriţa) cu care se ridică ramele din stup. Pentru examinarea nucleelor poate fi folosită o daltă mai mică, cu lungimea de 190mm, îndoită în unghi drept, cu marginile sub formă de daltă ascuţită. De obicei daltele au în corpul de metal o scobitură ce se îngustează la capete folosită pentru extragerea cuielor din rame şi corpuri de stupi. Afumătorul este folosit pentru a produce fum în timpul examinării familiilor de albine. Administrarea de fum la deschiderea stupului nu linişteşte albinele, ci, din contră, le panichează. Atunci când simt fumul, la albine se declanşează un reflex necondiţionat, păstrat din vremuri străvechi, când îşi aveau cuibul în păduri iar acestea erau mistuite de incendii. Ele se reped la faguri şi-şi umplu guşa de miere, în disperarea lor de a salva măcar ceva din ce au agonisit. Având atenţia distrasă, albinele permit apicultorului să intervină în stup. În general un afumător se compune din corp, capac şi foale. Corpul are formă cilindrică, din tablă zincată sau inox, groasă de 0,5-1mm, având la interior un corp mobil de ardere prevăzut în partea inferioară cu un grătar metalic. În partea de jos a corpului, sub grătar, există un orificiu prin care pătrunde aerul suflat de foale. De corp este montată, cu ajutorul şuruburilor, o pereche de foale formată din două scândurele prinse pe o latură în unghi mobil, celelalte trei părţi fiind unite printr-un burduf din şpalt velur de 1,5mm, policlorură de vinil sau piele groasă. Paletele foalelor sunt menţinute depărtate una de alta cu ajutorul unui arc spiral fixat între ele. Burduful este acţionat manual. Prin acţionarea foalelor se antrenează în partea inferioară a corpului un curent de aer care împinge, prin orificiul corpului, fumul produs ca urmare a arderii diferitelor materiale (cârpe, iască, paleţi etc.). Capacul afumătorului este rabatabil, sub formă de con sau rotundă şi formează un coş de evacuare a fumului. Mărimea afumătoarelor este diferită, în funcţie de necesarul de fum. În examinarea coloniilor de albine africanizate, pe lângă echipamentul de protecţie obligatoriu, apicultorii folosesc afumătoare de dimensiuni mare, capabile să producă un cantitate mare de fum într-un timp scurt. Scărarul sau ridicătorul de rame este o piesă de oţel sub formă de lamă zimţată, cu vârful curbat, prevăzută cu un mâner. Scărarul, prin intermediului picioruşului de metal cu care este prevăzut se sprijină de ramele cuibului, le distanţează, apoi, printr-o mişcare de sus în jos, prin introducerea capătului curbat sub o ramă, ridică rama respectivă, ce trebuie examinată. Unele modele de daltă apicolă au încorporat un sistem de ridicare asemănător scărarului. Cleştele de ramă este o unealtă folosită la extragerea din stup a ramelor şi examinarea acestora. Este format din două părţi metalice, sub formă de cleşte, cu mâner, care au la unul din capete colţi ce pătrund sub sau în lemnul ramei. Se formează astfel o priză de prindere bună şi rama poate fi scoasă cu uşurinţă din stup, fără ca apicultorul să fie înţepat la degete. Unii cleşti de ramă au sudată o daltă apicolă pe unul din mânere cu care se poate desprinde ramele lipite cu propolis, distanţa, făcând astfel uşoară extragerea lor pentru examinare. Peria apicolă se foloseşte pentru îndepărtarea albinelor de pe faguri, pereţii stupului, echipament etc. şi este confecţionată din păr de cal sau fire de relon de culoare alb-gălbuie cu o lungime de cc. 65-67mm. Mânerul este confecţionat din lemn sau material plastic. Furculiţa de descăpăcit se foloseşte pentru eliminarea căpăcelelor de ceară de pe celulele pline cu miere ale fagurilor, în special a celor care au suprafaţa neuniform căpăcită. Se confecţionează în mai multe variante: furculiţa din aluminiu turnat cu ace din oţel, furculiţa din tablă de inox de 2mm cu ace de oţel şi mâner de lemn, furculiţa din tablă inox ştanţată precum şi furculiţa de descăpăcit electrică ce are în interiorul ei o rezistenţă electrică prevăzută cu termostat pentru păstrarea unei temperaturi constante. Indiferent de model furculiţa de descăpăcit se compune dintr-un mâner de lemn sau material plastic ce se continuă cu o placă din metal lată de 40-50mm în c are sunt fixate 18-22ace din oţel lungi de cc.30mm şi dispuse sub formă de pieptene. Pentru o mai bună alunecare pe suprafaţa de ceară a fagurelui şi o mai mare eficienţă, înainte de utilizare furculiţa de descăpăcit care nu este prevăzută cu rezistenţă electică se încălzeşte în prealabil în apă fierbinte. Cuţitul de descăpăcit se foloseşte, ca şi furculiţa de descăpăcit, pentru înlăturarea căpăcelelor de ceară de pe celulele fagurilor cu miere. Este confecţionat din tablă ascuţită de inox, cu lama lungă de 220mm, lată de 40mm, cu grosimea redusă la 1mm, cu marginile bine ascuţite. Pentru o mai mare eficienţă la descăpăcire cuţitele de descăpăcit au fost dotate cu rezistenţă electrică şi termostat montat pe cămaşa cuţitului, sub teaca cuţitului propriu-zis, pentru a le încălzi la o temperatură constantă, de 50-70°C. De asemenea există modele de cuţite încălzite cu aburi. Extractorul este un aparat care se foloseşte pentru extragerea mierii din faguri, fără a deteriora structura fagurilor prin tăiere, strivire, etc. Există mai multe tipuri de extractoare care se deosebesc după modul de acţionare (manual sau electric), după tipul de ramă din care extrag (extractoare pentru rame de orizontal, de multietajat, pentru rame de magazie), după modul de aşezare a ramei (extractoare tangenţiale la care ramele sunt aşezate perpendicular pe axul rotorului sau radiale în care ramele sunt aşezate cu direcţia pe axul rotorului) sau după numărul de rame pe care le pot acţiona (extractoare de mare capacitate, ce învârt 80-100 rame sau corpuri întregi de multietajat, extractoare medii sau mici, ce învârt doar 2-3rame). Indiferent de tipul extractorului, acesta se compune din 3 părţi principale: un rezervor cilindric, din inox, cu fund conic şi înclinat înspre partea în care se montează robinetul de scurgere, pentru a uşura evacuarea mierii, un rotor confecţionat din şine (bare) metalice, cu secţiunea de 25-30/3-5mm având în centru un ax care se sprijină la partea inferioară printr-un lagăr cu rulment pe fundul rezervorului, iar la partea superiaoră se fixează într-o bară transversală, fixată la rândul ei prin şuruburi de marginile rezervorului şi un mecanism de acţionare format dintr-un cuplu de roţi dinţate conice, o manivelă sau roţi legare printr-o curea de transmisie, etc. La extractoarele de mare capacitate rotorul este acţionat de un motor electric. Srecurătoarea pentru filtrat mierea se foloseşte, la extragere, pentru strecurarea mierii de impurităţile de ceară şi păstură. Cu ajutorul unor tije se poate fix la robinetul extractorului. Se face din tablă albă şi sită dublă: una cu ochiurile mai mari, deasupra, pentru reţinerea bucăţilor mari de ceară şi alta cu ochiuri mai mici, dedesupt, pentru reţinerea bucăţilor fine de ceară şi păstură.

Albine

Wiki
Notiuni de baza
Inmultirea familiilor de albine

Inmultirea

Inmultirea familiilor de albine

Cresterea

Cresterea matcilor in stupina