Albine
Albine
Albinele sunt insecte zburătoare, din ordinul Hymenoptere clasificate în cadrul superfamiliei Apoidea din cadrul subordinului Apocrita, care mai conţine viespile şi furnicile, cu care albinele sunt foarte înrudite. Se pot întâlni pe toate continentele, cu excepţia Antarcticii; numărul speciilor cunoscute este de aproximativ 20.000 dar probabil foarte multe care aşteaptă încă să fie descoperite.
Albinele sunt adaptate la hrănirea cu nectar şi polen, primul ca sursă de energie (din cauza conţinutului de zaharuri), al doilea ca sursă de proteine (folosit mai mult la hrănirea larvelor). Nectarul este obţinut din florile plantelor melifere cu ajutorul trompei. Albinele au antene compuse (aproape la toate speciile) din douăsprezece segmente la femele şi treisprezece la masculi. De asemenea au câte două perechi de aripi (perechea anterioară fiind mai mare). Unele caste pot avea aripi mai mici (nefuncţionale), dar nici o specie nu este lipsită de aripi.
Albina este una dintre cele mai extraordinare creaturi din lumea insectelor. Sistemul social complex al stupului de albine care organizează pana la 40.000 de indivizi într-o singură unitate activă, a fascinat omenirea de secole. Corpul albinei este relativ delicat, durata de viaţă este scurtă. Totuşi, albinele nu par să ţină seama de toate acestea atunci când cară în fiecare zi uriaşe transporturi de polen şi nectar din flori până în stup, astfel ca urmatoarele generaţii de albine să poata apărea.
Albinele de orice fel aparţin unui ordin de insecte numit Hymenoptera, care înseamna "aripi membranate". Acest ordin, cuprinzând în jur de 100.000 de specii, include si viespi, furnicile, muştele.
Flora României este bogată şi variată, cuprinzând peste 300 de specii nectaro-melifere. Ponderea cea mai importantă o au speciile de rapiţă (mai ales în ultimii ani, când suprafeţele cultivate au crescut semnificativ, asta şi datorită producerii de combustibili biodiesel, ceea ce a făcut ca acest cules la rapiţă să devină un cules principal, când pe lângă dezvoltarea deosebită a familiilor de albine, se obţine şi o importantă producţie de miere - marfă), salcâm, tei, floarea soarelui, leguminoasele furajere, păşunile şi fâneţele.
O importanţă deosebită în realizarea producţiilor constante de miere - marfă o au sursele culesului de mană, care provin din secreţiile plantelor. Mierea de mană este bogată în săruri minerale, apreciate de consumatori, dar este dăunătoare albinelor dacă este înglobată în rezervele acestora de iernare.
Stiinta si practica apicola au demonstrat faptul ca roitul este un fenomen biologic natural care corespunde unei necesitati biologice menite sa contribuie la conservarea si perpetuarea speciei.
In apicultura moderna roitul natural nu este dorit iar conceptia unor apicultori care asteapta roirea naturala ca unicul mijloc de inmultire sau repopulare a stupilor ar fi bine sa fie revizuita si inlocuita cu metodele stiintifice de inmultire artificiala care au numeroase avantaje fiind executata cu usurinta la dorinta si interventia controlata a apicultorului.
Wiki
Notiuni de baza
Inmultirea familiilor de albine
Inmultirea familiilor de albine
Roirea artificiala
Cum intrerupem roitul
Metode de roire artificiala
Roirea naturala
Ingrijirea roiurilor
Cresterea matcilor in stupina
Producerea matcilor
- Conditii generale
- Provocarea frigurilor roitului
- Metoda de transvazare
Introducerea matcilor
Imperecherea matcilor
Concluzii
